Andreea Ionascu’s Blog

     …uite ca inchei si ziua de azi! Am fost prin satul cu pricina – nu am gasit insa nicun vorbitor de engleza…si cum ciuciu bangla, am facut poze! Drumul la intoarcere a durat 5 ore!! Din care 2h30min prin Dhaka pe o distanta care ai parcurge-o prin Bucuresti in 45min cel mai naspa trafic, intre orele 17.00-19.00, pe ruta Pta. Victoriei – Tineretului Sa mai spun cum se circula prin oras?? degeaba au semafoare – nu se tine cont de culorile indicate…traversezi cand simti ca norocul e deasupra cap’sorului tau…autobuzele circula bara la bara si ricsele se incaleca! Traficul din India este OK – atentie, nu am crezut vreodata c-o sa ajung sa spun asta!! )

       Acum insa sunt cu gandul la Laos intrucat maine ne luam zborul din Dhaka…mergem cu titiul pana-n Calcutta si d-acolo avion spre Bangkok de unde tranzitam Si prin Laos…mergem care cum crede! Nu avem nicio investigatie, nimic – e practic vacanta noastra in toata calatoria asta! D-abia astept…am inteles ca-n caz de alegi hitchhiking - rar vezi masini – si cand totusi, dupa 4h de asteptare se intrevede ceva, asa ramane!!! Rar opreste vreunu’ )

       Ok, revin (sper io! ) cu amanunte, dupa vreo 10zile…o sa raportez de prin China, Yuxi!:)

    As putea denumi articolul “Grameen bank ep 2″ dar e mai fain asa! In definitiv este ceea ce-am facut azi…

    So…ieri am intrebat un nenea daca ma poate ajuta cumva sa stabilesc o intalnire cu un jurnalist, daca stie cum imi pot atinge scopul – a dat un telefon si uite-asa mi-a facut rost de un numar…am sunat, am stabilit ora si ziua iara pentru adresa am rugat din nou respectivul sa-mi noteze pe-o foaie intrucat n-am inteles deloc Am rugat de doua ori sa-mi fie repatata locatia si-a treia oara am pasat telefonul! Pe urma m-am rugat sa nu am probleme in a ne intelege, odata stabilite detaliile…

     Press Club! Ne-am echipat mumos in straiele noastre studentesti si ne-am indreptat catre locul de intalnire…foarte relaxate amandoua! Ajunse acolo, a trebuit sa dam explicatii inca de la poarta…care e motivul pentru care ne afla acolo, avem sau nu stabilita o intrevedere? Ok, am informat paza si ne-am indreptat catre Receptie…acolo nimeni! Cativa jurnalisti ne urmareau dintr-o incapere unde numai membrii aveau acces…pana la urma am oprit un domn si l-am rugat sa ne spuna unde-l putem gasi pe Jibon Islam - ne-a zambit si ne-a spus, in prima faza, ca inca nu s-a intors la birou…L-am rugat totusi sa se intereseze mai bine intrucat avem stabilita o intalnire cu el! Bine-nteles ca nu era bine informat! A venit un alt nenea si ne-a rugat sa-l urmam…ne-a invartit prin cladirea cu pricina si-api ne-a oprit intr-o incapere faina unde jurnalistii au intruniri…oooook! Ne-a intrebat apoi daca dorim cate-o cafea si-a plecat apoi sa ni-l aduca pe Jibon…Singurele femei din cladire!!!! Noi eram! Si eu mai eram si- haine indiene portocalii prin marea de barbati costumati in negru!

      Dupa 15min de intarziere, hopa si dl Jibon…un tip pe la vreo 45 ani, modest…modest doar ca look! C-apoi s-a simtit dator sa ne insire lista de onoruri dupa ce s-a prezentat Ne-am mutat dupa 5min intr-un alt spatiu – de data asta in mijlocul unei gradini…acolo alte intruniri oficiale! Dupa o ora cred, am aflat si noi ca una dintre persoanele cu care-a dat mana, era chiar primul ministru! Una peste alta, am avut o conversatie vrem de 3h despre economia tarii, despre Grameen Bank si cum functioneaza microcreditul, despre politica…a fost foarte misto intrucat am primit si lamuriri despre nivelul de salarizare!! Eu propun sa ne mutam cu totii in Dhaka!!!  

       Misto e ca de fiece data cand vroiam sa plecam, ne ridicam de la masa, dadeam mana si-apoi ne asezam din nou pentru ca alti jurnalisti veneau si ei sa ni se alature…si uite asa am baut o cafea si alte 7 cesti de ceai! Pe langa faptul c-a trebuit sa iau si masa acolo impreuna cu alti sefi de departamente Cred ca pe viitor o sa imbratisez cariera de jurnalist!

          Asa cum am zis si-n precedentele articole…investigatia de aici din Bangladesh este despre Grameen Bank si mai exact ce efect au imprumuturile in viata localnicilor..

          Maine am o intalnire cu un jurnalist si vom discuta despre Grameen din punct de vedere economic –  ce impact are asupra economiei tarii ; am incercat sa stabilesc o intalnire cu cineva care-a investigat prin mediile rurale consecintele imprumuturilor insa n-am avut succes Din ce-am inteles eu , cei care lucreaza in media sunt destul de impotriva sistemului cu microcredite – si mai ales impotriva lui Yunnus pe care-l considera un manipulator… A luat Nobel pentru Pace in 2006 datorita ideilor sale insa nah…ca om de afaceri, eu i-as mai oferi premii!! Ca om ce lupta pentru eradicarea saraciei si alte proiecte de dezvoltare insa, i-as retrage cateva..

         Ieri am fost insa la sediul central - Grameen Bank in Mirpur 2, Dhaka…ne-a luat 2h ore cu transportul public s-ajungem la destinatie – ca distanta, sa va faceti o idee, ar fi din Berceni pana-n Baneasa Dar la traficul de aici, n-ai ce comenta, am fost norocoase! Am coborat din masina si am intrebat un localnic unde este sediul…ne-a indicat frumos pe unde sa mergem…bine-nteles ca-n drum, am tot cautat cu privirea o banca asa cum o stiu io din Romania sau din Danemarca - o cladire normala, deci!:) Nu am gasit!! Ne-am oprit dupa 10min de mers si-am intrebat din nou…de data asta insa tipul ne-a aratat ca de fapt am trecut de ea – CEL MAI MARE SEDIU!!!! Pe drumul ala unde majoritatea constructiilor nu au mai mult de 2 etaje, Grameen are 22-25 etaje…arata cam ca BRD, sediul din P-ta Victoriei E cel mai cochet!!! BANK FOR THE POOR !! Am intrat, am intrebat la receptie cu cine-am putea avea un scurt dialog – scopul nostru era ca cineva sa ne puna in contact cu o persoana din Tangail District, satul Jobra – unde a inceput povestea asta cu Grameen…ne-a indicat dupa ce-a telefonat cuiva, sa mergem la etajul 8, International Department…bine-nteles c-acolo ne-au spus ca nu ne pot ajuta pentru ca de fapt trebuie intai sa trimiti o scrisoare cu 2-3 luni inainte…apoi ajungi pe o lista…cu numele pe acea lista, ai dreptul sa urmezi un training…dupa 2 saptamani de training te trimit apoi in sate ca sa vezi “povestile de succes” Doua luni am scris mail-uri si-am incercat sa-i contactez telefonic..ok! Am plecat…

         Azi a fost fain – am mers in parcul national de aici si-am stat de vorba cu diverse persoane – un fel de sondaj de opinie! Studentii si oamenii de afaceri au o parere foarte buna…de fapt, un singur nenea ne-a spus ceva de rau despre Grameen Oricum, nimeni n-avea idee ce e microcreditul! Pentru damele interesate sa cunoasca oameni de afaceri, recomand Dhaka – la cate oferte de-a lua masa in oras am primiiiiiit…

         Poimaine o sa mergem in Jobra unde am gasit o persoana de contact – un tip ce-are un NGO care se ocupa in general “Women Issues” si drepturile omului – o sa fie super interesant, d-abia astept!

         Atat pe moment…Salutari din Dhaka!

Ok…daca ar fi sa fac un top al oraselor in care m-as muta de voie/nevoie acesta ar arata cam asa:  Calcutta, Dehli si Dhaka.

Daca vrei sa ai soare deasupra capului, alegi Dhaka!! India e super poluata…intotdeauna cerul gri!

Daca vrei atmosfera cubaneza…Calcutta!! Super taxi-uri!

Daca te simti in siguranta cu n-spe mii de militai si soldati si demonstratii…Dhaka!! Nu inteleg pentru ce demonstreaza insa zilnic vezi grupuri militand pentru cin’ stie ce..

Daca vrei ceva mai fancy…Calcutta sau Dehli!

Daca esti topit/a dupa Bucuresti…Dehli!

As alege mai repede Calcutta pentru ca e mai curat si mai modern…plus ca sunt mai multe organizatii de “profil” si totul e mult mai colorat!:)

Am pierdut numarul zilelor odata cu India…am ajuns in Bangladesh pe 27 Decembrie,  cred ca!:) Din Chennai sunt 4h pan’ la granita si-apoi inca vreo 9h pentru ca trebuie luat si-un ferry…obositor, in orice caz! Si-au castigat independenta in 1971 insa inca nu-mi dau seama cu ce se deosebesc de India

Acelasi trafic nebunesc, aceleasi fete, aceleasi toale…aceleasi obiceiuri Cu toate ca-n India puteam sa-mi imbratisez pretina fara sa simt cum toti ochii sunt atintiti asupra-mi…Aici nu pot nici macar s-o pup – de teama repercursiunilor!! Toti sunt stresati, absenti…ACEEASI MIZERIE!! Cu toate astea am notat si eu o diferenta…slum-urile! In Dhaka locuiesc milioane de oameni din care 40% traiesc in slum-uri – iar din acest procent, alte 60 il reprezinta copiii. Acum doua zile am vizitat o parte din slum-uri – e dureros, pe bune! Au camere de 2m patrati in care stau cate 6-8 membri..copiii nu merg la scoala si cel mai frecvent muncesc sau zac pe podea datorita infectiilor…casele sunt construite pe mormane de gunoaie…Oamenii sunt deosebiti cu toate conditiile astea mizere!

Ceva ce-mi incanta totusi privirile – ricsele bicicleta!! Sunt super faine, pe bune! Este o adevarata arta aici sa pictezi ricsele…imagini variate cu diferite motive bangla..Cu toate c-atunti cand esti in ele nu stii sigur daca ajungi treaz la destinatie Ca si-n India, de cel putin doua ori am vazut autmobilele gonind in viteza spre mine!

Altceva…o multime de tipi pe strada!! Abia si-abia zaresc mumei…Toti ochii sunti atintiti asupra-ti…in dese randuri esti intrebat “What’s your country?”..sa nu mai spun ca daca le oferi atentia cuvenita, a doua intrebare este “Are you married?” Casatoria este foarte importanta in partea asta a Pamantului – asa de importanta ca ma simt in varsta la 24 de anisori ai mei! Cateodata chiar ai un feeling ca ti-ai ratat viata in loc sa te asezi frumos la coliba ta, cu un “macho indian” si alti 5 feti frumosi alergand prin casa in  calitate de “copii” E un stres sa calatoresti p-acilea cu n-spe mii de ganduri de cum sa schimbi lumea asta, s-o faci mai buna si mai placuta…sa nu mai spun ca uneori ma gandesc “Frate, oare cum arata comunitatea gay in locurile astea?”…

Aseara am petrecut ca nah…a fost si-aci Anul Nou!:) Un restaurant tare dragut, muzica buna, mancare spicy si un program cultural care n-a atras multi oameni A fost cel mai groaznic karaoke la care-am participat!! Ce e mai naspa e ca persoanele respective nu erau simpli amatori ci erau “profesionisti”…poate era totul ok si avem noi standarde rificate!

In cam 5 zile o sa revin cu noutati..pana atunci, imi fac cruce ca iaca tre’ s-o gonesc prin alte parti ale orasului…cu ricsa, cel mai probabil!:)